CARTEA RECOMANDATĂ SAU PÂINEA DE LA IEPURE…

Posted in Prezentare Revista |

Gellu Naum spunea, cred, că nu trebuie să ţii, pentru nimic în lume, cărţi proaste în casa în care trăiești, pentru că spiritul (prost și el) adăpostit în ele te afectează sufletește, dar și fizic.

Te întreb și pe tine, dragă cititorule, cel care azi citești o revistă dedicată lecturii
“Știi să alegi o carte? Știi să recomanzi o carte?” Cititorul nostru – învăţătorul,
profesorul, părintele este un prim subiect receptor al lecturii, fiind format
(posibil/cu siguranţă) ca și posesor valorizant al actului lectoral, apt să reconstruiască
fenomenele literare în manieră proprie. Bineînţeles că formarea cititorului activ (cât de
actual: ca și cetăţean activ) pornește de la constatarea următoare: ca să fii activ trebuie
mai întâi să fii cititor, or, a fi cititor nu trebuie numai să stăpânești tehnica cititului, dar să
și pătrunzi în tainele acelor simboluri ce unesc cuvintele în idei, iar ideile în cărţi.
Azi, când o lume întreagă își pune întrebarea dacă tânăra generaţie mai citește, de
ce nu vrea să citească, încercăm să vedem lucrurile altfel, căci importanta revoluţie pe
care a așteptat-o omenirea s-a produs: de la medievala trecere de la rulou, tăbliţă, papirus
etc., la pagina dreptunghiulară de 38-42 de rânduri.
Se pare foarte firesc ca obișnuinţele actului lecturii să se schimbe și ele, radical.
Să comparăm și actul lectoral: acum câteva secole lectura părea a fi consonantă cu
muzica și culoarea care apărea în conștiinţa cititorului. Forma de cunoaștere azi este
mult mai amplă – interpretarea simultană a imaginii, textului, muzicii, culorii și a succesiunii
pe ecran, acesteia din urmă adăugându-i-se formatul 3D sau 5D.
Tot mai complicat este răspunsul la întrebarea: cum poţi să-l faci pe copilul din generaţia
twiter / 5D / facebook / odnoklassniki / digitală să-l faci să citească?
Răspunsul este foarte simplu: învaţă-l ce să citească! Și aici o nouă modă: competenţa
de a învăţa să înveţi. Îmi pun întrebarea, dar te provoc și pe Tine, dragă cititorule: nu
este de vină oare lista de lecturi recomandate? Atenţie: am întrebat – lista!, căci lectura
recomandată e ca și pâinea de la iepure.
Conotaţia acelei bucăţi de pâine cu miros de copilărie o cunoaștem cu toţii: proaspătă
asemenea cărţii necitite, dulce ca și ceea ce descoperi citind, moale aidoma miezului
cărţii, crocantă ca și foșnetul de file. Oare poţi refuza pâinea de la iepure? Flamânzit(ă)
de uliţele copilăriei, îţi salvezi foamea cu o gură de pâine. Oare nu suntem în așteptarea
saţului, atunci când avem întrebări în viaţă, atunci când multele mici probleme nu pot fi
împărtășite decât unui prieten „mut”.
A ști să recomanzi o carte este să aduci flămândului demâncarea la timp, muribundului
– însetarea, orbului – lumina, iar omului simplu – pâinea de la iepure!
Rămâne ca imaginea celui care îţi dă pâinea să fie completată. Bunica, bunicul,
mama ori tata – persoanele dragi cărora le ești dator cu omenia pentru acea pâine de
la iepure. Lista pare a fi completată cu ceva foarte simplu – Dascălul, adică, Dumneata,
dragă Cititorule – poţi fi cel care va aduce elevului nostru, sufleţelului pe care îl grijim –
pâinea de la iepure – CARTEA!
Recompensa pentru acea pâine, bineînţeles că e foarte scumpă – Adevărul, Binele,
Frumosul, Dreptatea, Libertatea și Sacrul – valori etern umane.