Archive for the REFLECTII DESPRE REVISTA Category

Vine o zi în care ai mulţi prieteni dintr-odată! Este ziua în care ţinem în mâini aceasta REVISTĂ!

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

MARIANA MARINMARIANA MARIN, CUVÂNT ÎNAINTE, IUNIE, 2009
Leagănul vremii adună multe amintiri, succese, împliniri şi dorinţe! Le facem noi, cei care existăm de dragul visului, de dragul dorului pentru FRUMOS! Ce este acest necunoscut FRUMOS pentru dascăli?! E reveria care, cu siguranţă, devine realitate, dacă pasiunea este egală cu raţiunea, dacă obstacolul este învins cu insistenţă!
Vine o zi în care trebuie să culegem floarea semănată cu mult dor: este un mic examen, este o prezentare, este o lecţie, este un proiect, este o REVISTĂ! Şi aceste file adună dărnicia, pasiunea, nesomnul, fericirea, creativitatea, vocaţia dascălilor!
Vine o zi în care ai mulţi prieteni dintr-odată!
Este ziua în care ţinem în mâini aceasta REVISTĂ!
Vine o zi în care simţi gândurile tale undeva… acasă sau tot acasă… în MAREA FAMILIE A ÎNVĂŢĂTORILOR!
NE DORIM PROSPERAREA ŞI VEŞNICA PRIETENIE! DRUM BUN ÎN LUMEA REVISTEI, ÎN LUMEA SUFLETULUI UNUI DASCĂL!

Mărturisire şi … O nouă revistă

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

Înv. Nina MÎNDRU, grad didactic superior,
Gimnaziul „M. Eminescu”, or. Orhei
nina-mindru
Orice activitate din domeniul învăţămîntului este leac pentru suflet. Cînd am auzit de inaugurarea unei reviste pentru învăţămîntul primar, am simţit dorinţa de a participa şi a contribui cu tehnologii educaţionale moderne.
Entuziasmata Mariana Marin ne-a inspirat cu mare ardoare spre noi urcuşuri în deschiderea filelor revistei de valoare pentru cadrele didactice din învăţămîntul primar. Am simţit în piept o respiraţie mult mai uşoară şi optimismul Dumneaei mă îndemna să fiu mereu în acţiune. Cînd ni se prezentau rubricile revistei, mă gîndeam „Ce comoară se deschide pentru cadrele didactice din învăţămîntul primar!”.
Continuu să trăiesc clipe de revelaţie sufletească pentru învăţătorii ce vor mai avea un suport profesional. Cadrele didactice vor avea posibilitate să-şi valorifice potenţialul intelectual şi creativ, sorbind nectar din revista Învăţătorul modern şi contribuind la îmbunătăţirea ei.
Sper, că noul supliment didactic învăţătorii îl vor cuceri zi de zi, cu mare încredere, noi performanţe în domeniul educaţiei pentru înălţarea calităţii acestuia în învăţămîntul primar.

Cerc. Svetlana NASTAS,
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
SVETLANA NASTAS

O nouă revistă
La întrebarea Ce reprezintă revista… pentru cadrele didactice din Moldova? aş răspunde tot cu o întrebare – Ce este hrana pentru om? Hrana unui învăţător o constituie sursele informaţionale ce-i poate asigura o activitate profesională mulţumitoare. De facto, acesta este scopul fundamental al revistei care-şi propune să acopere o mare parte a necesităţilor informaţionale: în activitatea de predare - învăţare - evaluare; în cadrul orelor de curs, dar şi în cadrul activităţilor extracurriculare.
Nu ne rămîne decît să urăm succes iniţiatorilor, realizatorilor acestui proiect şi să-mi exprim toată încrederea că materialele publicate vor avea un suflu nou şi util.

Idee dintr-o călătorie

Posted in REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

TAMARA CERBUŞCĂ, IUNIE, 2009
Acum cîteva luni, fiind într-o călătorie, deseori mă surprindeam discutînd cu colegele de drumeţie, învăţătoare şi ele, ceea ce ne frămîntă în învăţămîntul primar şi despre bucuriile muncii cu elevii mici… De fapt aceste discuţii apar ori de cîte ori avem ocazia să ne întîlnim. Cam în glumă am ajuns la concluzia că e necesar să ne întîlnim mai des pentru a împărtăşi experienţa acumulată prin schimb de opinii, materiale etc. Rămîsesem doar cu acea concluzie… însă nu pentru mult timp.
Totul are un început. Asemeni unui rîu ce-şi ia începutul dintr-un izvor, vine şi această frumoasă idee de a realiza o revistă pentru noi, învăţătorii din toată ţara. Generatorii acestei incredibile idei sunt Marin Mariana, doctor în pedagogie, lector superior universitar şi Cavcaliuc Valeriu, inginer, master în pedagogie, lector superior universitar. Cine dacă nu ei ştiu care sînt necesităţile învăţătorilor, doar prin instituţia în care activează – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, se perindă atîtea cadre didactice didactice din învăţămîntul primar. Iată aşa a apărut conceptul de creare a revistei Învăţătorul modern, care se cere aşteptată de mulţi învăţători ai treptei primare şi nu numai.
La prima şedinţă a Cercului Republican al Învăţătorilor ne-am adunat mai multe învăţătoare din diferite instituţii de învăţămînt din municipiul Chişinău şi din ţară. Nu ştiam ce ne aşteaptă, însă cuprinşi de curiozitate şi incitaţi de frumosul gînd ne-am grăbit paşii la această primă întîlnire. Gazda Cercului Mariana Marin ne-a adus drept argument următorul mesaj:
Rod al experienţei la catedră, revista ÎNVĂŢĂTORUL MODERN se adresează tuturor celor care doresc să ştie mai mult despre o educaţie modernă, celor care caută răspunsuri şi o lectură agreabilă. Necesitatea de a depăşi limitele de comunicare de la catedră este sesizabilă printre cadrele didactice care depun efort şi suflet în grija comună pentru subiectul educaţiei.
Avem cu toţii convingerea că educaţia în general se va realiza în condiţii mai bune. Ne dorim să ne folosească şi să ne determine să gîndim la ceea ce facem în cadrul procesului educativ, folosind strategii şi tactici adecvate.
Întotdeauna educaţia şi-a conturat întregul ei demers, de la obiective pînă la evaluare, în funcţie de cerinţele societăţii pe care a servit-o. Cantitatea uriaşă de informaţii, această „explozie informaţională”ce a apărut în ultimile decenii este consecinţa schimbărilor ce au loc în societatea contemporană. Această problemă poate fi soluţionată prin acţiuni ce ţin de latura calitativă a procesului didactic. Învăţămîntul de azi implică formarea tinerii generaţii pentru a răspunde cerinţelor viitoare, pentru ca tinerii să se integreze în societate. Pregătirea lor din această perspectivă are serioase implicaţii în formularea obiectivelor operaţionale, în stabilirea conţinuturilor instruirii, în metodologia şi tehnologia utilizată, în formele de organizare a procesului didactic. Avînd în vedere aceste probleme mai sus menţionate, considerăm că prioritare nu sînt informaţiile pe care le pot achiziţiona elevii şi toţi cei supuşi unui proces educaţional, ci capacităţile cu valenţe formative, care să permită individului să facă faţă necesităţilor actuale şi viitoare ale societăţii.
Pot învăţătorii să mai fie o forţă? Se mai poate mîndri meseria de învăţător ca fiind una dintre cele mai nobile meserii? Se poate. Acolo unde există dăruire şi har.
Să nu uităm ca noi sîntem cei dintîi care însoţim ca o călăuză cei dintîi paşi în lumea plină de mister a cărţii. Spre noi se îndreaptă dragostea învăţăceilor, dar şi amintirea noastră va însoţi mereu drumurile fiecăruia.
Chipul învăţătorului rămîne în mintea elevului peste timp. Să fim, deci, pentru generaţiile noastre, o amintire plăcută, să ne deschidem sufletele sincer, fără ocolişuri, şi poate vom redeveni acei dascăli de odinioară, care se adunau cu plăcere la cercuri pedagogice, care faceau din orice întîlnire o sărbătoare. Să nu uităm că ,,omul este un scop şi nu un mijloc!”
Reieşind din scopul şi obiectivele proiectului au fost stabilite şi direcţiile de activitate în vederea realizării revistei. Fiecare membru al Cercului şi-a ales domeniul în care urmează să elaboreze sau să selecteze materiale pentru acea rubrică. Şi ne-am pus pe muncă…
Acum, cînd cărămida de temelie în realizarea revistei e pusă deja, noi, colegiul de redacţie, avem convingerea că dumneavoastră, primii cititori, veţi fi receptivi şi veţi împărtăşi experienţa acumulată şi altora. O revistă bună devine atunci, cînd are cititori interesaţi, cu spirit de iniţiativă şi critică constructivă.

SĂ FII MEREU MODERN, ÎNVĂŢĂTORULE!

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

Vlad Pâslaru, doctor habilitat în pedagogie,
profesor universitar, şef sector
Educaţie Lingvistică şi Literară, IŞE

Şcoala începe după cei şapte ani de acasă, şi începe cu primul învăţător, acela care ne luminează mereu nu numai copilăria. Întreaga viață ne este străluminată de cel/cea care ne-a îndemnat și ne-a învățat să scoatem vălul de pe cea mai misterioasă şi mai importantă valoare creată de om – citit-scrisul. Învăţînd să citim şi să scriem, învăţăm Omul, învăţăm Viaţa, cunoaştem şi creăm Lumea – pe cea din exteriorul nostru şi pe cea care reprezintă propriul nostru univers intim. Primul învăţător este primul mag, care ne botează întru lumea cea creată prin simboluri, lume care începe să nu se mai termine vreodată, căci omul se înveşnicește deopotrivă prin ceea ce simte şi trăiește ca şi prin incifrarea sinelui în atît de obişnuitele şi misterioasele simboluri care ne dau imaginea reală, materială a cuvintelor. Şi ce este mai misterios decît cuvîntul?! Căci el este Începutul și el este Dumnezeu și prin El vine spre noi și există peren în noi duhul Celui unic şi veșnic!
De aceea primul învățător este mereu cu noi, este mereu modern – atît prin reluarea ciclică la fiecare patru ani a ritualului iniţiatic în universul cuvintelor cît şi prin dăinuirea lui în sufletul nostru de-a lungul vieţii. El ne face să ne menținem copii, şi copilăria nu este doar ”una singură veselă şi nevinovată”, ci şi unica curată, şi unica adevărată din tot ce ni s-a întîmplat vreodată, ea este unica care ştie Adevărul întreg, căci nu se rușinează să-l creeze continuu, şi doar copilăria cunoaște Binele neadumbrit de rău, şi ea este unica care ştie cel mai bine să mărturisească întru Frumosul cel firesc ca şi pentru frumosul cel creat de om, şi doar copilăria este epoca cea mai cu Dreptate a omenirii, căci doar copilăria este plină de Libertate.
În istoria culturii şi învăţămîntului românesc şcoala primară și învățătorul acesteia, cu începere de la Gheorghe Asachi, adică odată cu intrarea noastră în perioada de definitivare a procesului de devenire a naţiunii române, şi pînă azi s-au bucurat de o grijă deosebită grație oamenilor de cultură, care au fertilizat cu aceeași atitudine şi statul, aşa încît în perioada interbelică învățămîntul primar românesc a ajuns să fie cel mai bun din Europa.
Revista Învăţătorul Modern vine să reia tradiţia românească în atitudinea noastră pentru învățămîntul primar deja prin însuși faptul de a fi fost înfiinţată. Inimoşii ei părinți vor fi totdeauna demni de laudă şi respect chiar şi pentru atît, căci nu este nimic mai frumos şi mai plin de omenie decît să pui umărul, mintea şi sufletul la formarea învăţătorului copiilor!

LA MULŢI ANI, ÎNVĂŢĂTORULE MODERN!

APRECIEZ GUSTUL CELOR CARE NE SUSŢIN SAU… DESPRE PARTENERII NOŞTRI

Posted in PAGINA DE EDITOR, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

Mariana Marin

    Când zic partenerii, am pretenţia de a expune ideea unor afaceri. Asiduă dar şi cu o grija mare pentru cuvântul dat, încerc să promovez, de facto, ideea oamenilor cu suflet mare, a celor care ne inspiră spre noi puteri, a persoanelor care nu se întreabă de costul unor servicii, dar care insistă asupra calităţii. O concepţie pretenţioasă este astăzi ideea parteneriatului educaţional. Ne întrebăm de ce am avea nevoie azi de parteneri şi răspundem foarte clar: pentru a ne convinge că ceea ce facem este o valoare! În cele din urmă ne obligăm, observaţi nu ne obligă nimeni, să relevăm aspectul pozitiv a celor care ne sprijină.
    Apropo, zilele acestea nu ştiu ce m-a determinat să mă identific cu sloganul „Apreciez gustul celor care mă plac”. Colegul meu Ion Bădoi, director la „Opinia Teleormanului” avea să-mi comenteze starea puţin obraznică în felul următor: „Superba modestie şi cochetărie feminină! Aveţi perfectă dreptate, doamnă!”. Şi puţin mai înainte ziceam că nu prea mă interesează ce gândesc alţii despre mine, dar de fapt, sunt un fir al neamului nostru, care interferează cu glasului satului, anume vocea care te modelează, căci omul tradiţiei ştia ce spune, atunci când a izbucnit replica demult devenită simbol pentru unii şi osândă pentru alţii. Sper că gândurile nu m-au dus prea departe de parteneri. Tocmai avea să destăinuiesc acest mister al partenerului, care are un gust fin în alegerea prietenilor.
    Editura Cartier. O instituţie care merită graţia oricărui cetăţean din Republica Moldova pentru promovarea culturii şi valorificarea bogăţiei spirituale a poporului nostru. În acelaşi timp a găsit de cuviinţă să ne sprijine necondiţionat în debutul nostru editorial, prin sfaturi concrete, designul copertei şi aprecierile stimulative.
    Ziarul Făclia. Un prieten de zile mari. Colegi de suflet, care ne-au susţinut şi au lăudat intenţia. Vorba Dlui Tudor Rusu, redactorul şef: „Trebuie să vă susţinem, că doar sunteţi ca nişte copilaşi… şi cum să nu ajuţi un copil care învaţă să meargă, e o datorie omenească, dar mai ales pe Mariana care e prietenul Făcliei”. Ce să mai comentezi în asemenea sfaturi? Îi mulţumeşti Domnului, dar şi mamei care m-a adus pe această lume ca să fiu apreciată şi susţinută.
    Centrul Educaţional Pro Didactica. Dacă ne-am gândit vreodată că alternativa este alternativă, iertaţi-mi tautologia intenţionată, atunci în cadrul CE Pro Didactica e aberant să apreciezi instituţia ca o anexă a învăţământului. Un centru care susţine în permanenţă sistemul educaţional din Republica Moldova cu cea mai vrednică orientare pro-europeană, este o echipă care vibrează în inima fiecărui pedagog, apreciem, în acest sens, contribuţia enormă pentru practicianul de la clasă. Colegele Liliana Nicolaescu-Onofrei, Viorica Goraş-Postică, Lilia Nahaba, Mariana Vatamanu – personalităţi ce au intenţia de a ne stimula cu intelectualitatea de cea mai înaltă probă, de a aprecia, aşa cum ştie un învăţător a-şi mângâia pe cap elevul silitor. Cu toţii ştim că recompensa pentru această mângâiere învăţătorii o recapătă în timp şi savurează din ea. Discipoli cuminţi, încercăm să promitem că nu vom dezamăgi susţinerea dumneavoastră, mai mult, vom încerca să privim limpede în acţiunile comune ce ne conturează activităţile deloc profitabile financiar, dar enorm de valoroase în depozitarea umană.
    Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (AGIRo). Nu e oare un vis să ştii că te apreciază un frate şi, iertaţi-mă, nu mai mare, aşa cum se obişnuieşte să se spună, ci un frate egal, geamăn, nu ştiu cum să spun. De fapt nu pretind să fiu originală prin această constatare, recunosc, îl citez pe colegul nostru Viorel Dolha, preşedintele AGIRo din cuvântarea pe care avea s-o facă în 22 octombrie 2009 la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională de la IŞE. Nu vom crede că a făcut-o pe post de invitat, iar doza de reverență îi era necesară. A spus-o chiar şi la Bucureşti că noi, românii moldoveni (surâd, dar şi îmi place) avem ceva special în organizarea unor lucruri într-un mod profesionist. Să presupunem că e un avans, dar e destul ca să te apuci de „curăţenie generală”, or, să te apuci să demonstrezi şi să crezi chiar tu, că poţi fi un profesionist. „Măi, fraţilor, o să vă luăm să ne fiţi şefii noştri!”, cu un talentat accent ardelenesc ne îndemna preşedintele Dolha. Voi ştiţi să organizaţi bin(n)e lucrul. Sunteţi destul de principiali ca să nu faceţi lucruri serioase. Uite aici, dragă cititorule, te rog şi te oblig să apreciezi de rând cu noi gustul fin al partenerului nostru! Mă înclin, Domnule Dolha şi vă spunem că vom stărui să adeverim cele spuse de Dumneavoastră. Nu, nu pentru a fi şefii Dumneavoastră, ferit-a Sfântu, ci pentru a ne demonstra nouă înşine că merităm să vă fim parteneri!
    Colegiul Pedagogic Alexei Mateevici. Aş fi vrut să mă las alintată de exaltările colegilor, ieri profesorii mei, dar mă tem că mă voi prinde cu arcanul… De aceea insist să mă gândesc la perseverenţa atitudinii pe care o au plămăditorii de suflet de dascăl, din Casa cu Suflet de Lumină, cea care m-a făcut azi să ştiu unde stau, să ştiu ce fac şi să merg înainte ducând flacăra aprinsă de ei. Când mă gândesc la acest partener, asemuiesc starea de spirit exact cu cea pe care o am faţă de casa părintească: grijă maternă/paternă, sprijinul şi rigoarea, principialitatea şi disciplina. Anume de aceste calităţi are nevoie un administrator al revistei, căci la fel este o instituție care formează pedagogi. Faptul că interesul accede spre inimile profesorilor mei, mă obligă să onorez prezenţă Domniilor sale în revista noastră, cu un statut de excepţie, acordând spaţiu editorial cu multă responsabilitate. Acceptând termenul de partener ne obligăm reciproc să stabilim relaţii mutuale, necondiţionate material, dar insistent valoric în formarea viitorilor învăţători. Dragii mei colegi, sunt absolut împăcată de faptul că tema pentru acasă dată de Colegiul Pedagogic Alexei Mateevici, la absolvire în anul 1996, mi-o execut cu multă osârdie. Să fiu sinceră, de multe ori mă trezesc din somn, fiind alertată de nepregătirea temelor pentru acasă şi anume cele date de colegiu… să fie o mustrare de conştiinţă?… deşi voi fi aici nemodestă să spun, că am fost o elevă eminentă.
    Am completa acum spaţiul de mai jos cu numele colegilor noştri, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova, care în datoria modernizării aplică cele mai harnice metode, ba chiar să aboneze din cont propriu instituţia în care activează, sau care face premeditat şi motivat un gest de discuţie în cadrul cercurilor, reuniunilor pedagogice a materialelor expuse în revista ce ne leagă pe toţi prin cuvântul, aşteptat demult a-l spune. Ne înclinăm în faţa Domniilor Voastre şi vă mulţumim că existaţi. Vom încerca să nu vă supunem răbdării din partea noastră şi să ne iertaţi dacă păşim uneori cam deocheat, dar credeţi-ne, avem de abia nouă luni!
    Lăsăm un spaţiu liber pentru eventuali parteneri, care poate mai ezită să vadă în noi adevăraţi colegi. Dar suntem răbdători, că de altfel, cum vom şti gustul pâinii adevărate, cea cu rouă, muncită, chinuită şi aburită?!