Atelier didactic Au nevoie şcolarii mici de BANI DE BUZUNAR ?

Posted on Duminică, Martie 14th, 2010 at 10:18

Şcolarii mici au nevoie de bani de buzunar! Problema este în suma pe care o consideră părinţii bani de buzunar. E mare sau mică suma? Întrebarea cred că poate avea un răspuns şi poate fi rezolvată matematic: preţul unui pateu + preţul a două pahare de suc sau ceai + preţul călătoriei pentru deplasarea la şcolă, la domiciliu + un leu rezervă = suma pentru o zi.
De ce? Şcolarii mici sînt alimentaţi gratuit, în şcoală ei se află 4-5 ore şi de aceea nu au nevoie de o alimentare adăugătoare. Avînd aceşti bani copilul e sigur că se va deplasa la domiciliu şi îşi va satisface necesităţile alimentare. Astfel, rezervele pot fi acumulate la puşculiţă, dar nu în detrimentul sănătăţii – lucruri care trebuie explicate de părinţi. În aşa mod şcolarul mic va învăţa să-şi planifice cheltuielile - lucru foarte important pentru incluziunea socială. Atunci cînd părinţii consideră necesară situaţia banilor de buzunar, el este dependent de ei, fapt care poate să-l facă dependent financiar şi la maturizare. Cînd aceşi copii obţin totuşi o sumă de bani ei o irosesc. Tot ei pot să ia bani pe neobservate, căci fructul interzis este dulce şi aici, păzea: cine azi fură un ou, mîine fură un bou…
Înv. Svetlana VÎRLAN, grad didactic II,
Liceul Teoretic Mircea Eliade, mun. Chişinău

∗∗∗

Da, cred că da, dar de o sumă modică. Acordarea acestora indică faptul că adultul are încredere în ei. Elevul poate conştientiza astfel mai uşor valoarea banilor, devenind mai responsabil.
Înv. Marilena PAVELESCU, grad didactic I, Şcoala Mihai Viteazul , or. Târgovişte

∗∗∗

Sigur că Da! Sumele de care dispune şcolarul mic e bine să coreleze capacităţii de a le gestiona. Dar pentru aceasta trebuie o pregătire. E bine să luăm copilul la cumpărături, să-i cerem părearea, să-l învăţăm să aleagă un produs, să amîne cumpărarea unui produs dorit pentru altă dată. Astfel îl vom învăţa valoarea banului.
Înv. Valentina POPESCU, grad didactic I, Liceul Teoretic Mihai Eminescu, or. Hînceşti

∗∗∗
Depinde ce înţelegem prin „bani de buzunar”! În DEX (pag. 83, ed. Univers, Bucureşti, 1998) „bani = echivalent general al unor valori”…” ei înşişi o valoare recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Respectînd definiţia, în litera şi spiritul ei, DA, şcolarii, de la vîrste foarte mici, au nevoie de bani de buzunar.
a) În primul rînd pentru că banii dau valoare
şi asigură valoare de schimb. Este foarte important ca micul şcolar, (mă gîndesc şi la cei de clasa I, de la clasa a V-a obligatoriu, la clasa a VIII-a obligatoriu şi necesar) să simtă că are valoare în relaţia cu părinţii lui care au încredere în el, îi pun la dispoziţie nişte bani, lăsîndu-l să socotească, să decidă, să aleagă ce face cu ei;
b) În al doilea rînd, un şcolar cu bani în buzunar se simte între colegii săi „de valoare”/”cu valoare”/poate dovedi că are valoare, nu neapărat în sens negativ, nu neapărat pentru a se da mare. Îmi vine în minte exemplul, relativ frecvent în şcolile noastre, cînd diverse fundaţii, ONG-uri, persoane de contact, de ajutor trec din clasă în clasă şi solicită / strîng fonduri băneşti pentru a ajuta / a pune la dispoziţia / a răspunde la solicitarea unui caz umanitar / medical şi / sau unei situaţii de familie care necesită sprijin material direct. (Astfel de practici au întotdeauna acordul şcolii, acord de principiu, pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-i refuze şi nici să-i verifice pe cei care solicită în acest fel). (Uneori chiar profesorii, mai ales diriginţii, solicită sau se pretează sau sînt în situaţia de a proceda astfel). Vă închipuiţi cum se simte şcolarul / mai ales un şcolar mic, care nu poate / nu are să contribuie?
c) Pe de altă parte, DA, şcolarii, mai ales
şcolarii mici, au nevoie de bani de buzunar pentru că şcoala / educaţia „costă”, costă din ce în ce mai mult în societatea capitalistă, globalizată şi de consum unde învăţătura este un produs de lux şi… pentru elite. La şcoală se strîng bani pentru diverse necesităţi (xerox, consumabile, auxiliare didactice directe, etc.) pe termen scurt, deci fără posibilitatea intervenţiei comitetului de părinţi sau a fondurilor băneşti administrate de aceştia. Banii de buzunar ai şcolarilor mici, dacă sîntem sinceri şi realişti, dacă putem spune adevărul fără să doară, sînt necesari în primul rînd pentru astfel de situaţii. Pentru un şcolar de clasa a IV-a, suma săptămînală medie este de 5 RON.
d) Nu în ultimul rînd, există etape calendaristice, unele prevăzute prin lege sau regulamente interne, cînd se cheltuiesc bani din buzunar pentru fotografii / CD-uri / acte de studii şi documente şcolare… Se înţelege că situaţiile acestea nu intervin de pe o zi pe alta, dar mai mult de jumătate dintre şcolari (mai ales şcolarii mici) uită şi, ca să nu intervină limita de timp, dau din banii de buzunar.
e) Altfel „banii de buzunar” acoperă nevoia
de alimentaţie şi hidratare pe care, la vîrste şcolare mici, cei mai mulţi dintre elevi nu şi-o pot administra singuri, ci prin chioşcul din curtea şcolii în cel mai fericit caz sau cel din stradă şi din staţia de autobuz de cele mai multe ori (DA, banii de buzunar sînt cheltuiţi de şcolari de cele mai multe ori după şcoală). Metafora „bani de buzunar” acoperă o realitate tristă şi total nesănătoasă din familia şi societatea contemporană: părinţii nu au timp suficient să se ocupe şi să insiste pentru masa de dimineaţă, pacheţelul cu gustarea de acasă, un program firesc al meselor şi al alimentaţiei iar copilul / elevul, învăţîndu-se de mic cu gîndul că banii înseamnă valoare şi libertate, va contribui la
accentuarea dezechilibrului părinţi-copii, lăsînd pe seama şcolii controlul, răspunderea, uneori, consecinţele.
f) Pentru mine, banii de buzunar sînt o neputinţă a părinţilor, o nevoie aproape firească a şcolarilor indusă mai mult psihologic, manipulată grosolan la lectorate cu părinţii şi uneori în media şi un abuz faţă de instituţia numită „şcoală” care, datorită banilor de buzunar, este pusă în faţa unor situaţii absurde şi cronofage: elevi care nu au valoare, dar au bani în buzunar, elevi care practică pariuri şi jocuri de noroc în spaţii şcolare, elevi care cumpără şi/sau vînd orice, aproape orice, în şcoală pentru că au bani.
P.S. Aţi băgat de seamă că uniformele şcolare, acolo unde există sau sînt reintroduse, nu au buzunare? Pe de altă parte, vestimentaţia pentru copii şi tineretul şcolar nu întîmplător este prevăzută cu foarte multe buzunare / fermoare / pliuri / fante. Oare unde îşi ţin elevii banii de buzunar?
Înv. Elena DOGARU, grad didactic I (unu)
Colegiul Naţional Mihai Eminescu
or. Buzău, România
money

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.