Archive for Martie 14th, 2010

Atelier didactic Au nevoie şcolarii mici de BANI DE BUZUNAR ?

Posted in Prezentare Revista | No Comments »

Şcolarii mici au nevoie de bani de buzunar! Problema este în suma pe care o consideră părinţii bani de buzunar. E mare sau mică suma? Întrebarea cred că poate avea un răspuns şi poate fi rezolvată matematic: preţul unui pateu + preţul a două pahare de suc sau ceai + preţul călătoriei pentru deplasarea la şcolă, la domiciliu + un leu rezervă = suma pentru o zi.
De ce? Şcolarii mici sînt alimentaţi gratuit, în şcoală ei se află 4-5 ore şi de aceea nu au nevoie de o alimentare adăugătoare. Avînd aceşti bani copilul e sigur că se va deplasa la domiciliu şi îşi va satisface necesităţile alimentare. Astfel, rezervele pot fi acumulate la puşculiţă, dar nu în detrimentul sănătăţii – lucruri care trebuie explicate de părinţi. În aşa mod şcolarul mic va învăţa să-şi planifice cheltuielile - lucru foarte important pentru incluziunea socială. Atunci cînd părinţii consideră necesară situaţia banilor de buzunar, el este dependent de ei, fapt care poate să-l facă dependent financiar şi la maturizare. Cînd aceşi copii obţin totuşi o sumă de bani ei o irosesc. Tot ei pot să ia bani pe neobservate, căci fructul interzis este dulce şi aici, păzea: cine azi fură un ou, mîine fură un bou…
Înv. Svetlana VÎRLAN, grad didactic II,
Liceul Teoretic Mircea Eliade, mun. Chişinău

∗∗∗

Da, cred că da, dar de o sumă modică. Acordarea acestora indică faptul că adultul are încredere în ei. Elevul poate conştientiza astfel mai uşor valoarea banilor, devenind mai responsabil.
Înv. Marilena PAVELESCU, grad didactic I, Şcoala Mihai Viteazul , or. Târgovişte

∗∗∗

Sigur că Da! Sumele de care dispune şcolarul mic e bine să coreleze capacităţii de a le gestiona. Dar pentru aceasta trebuie o pregătire. E bine să luăm copilul la cumpărături, să-i cerem părearea, să-l învăţăm să aleagă un produs, să amîne cumpărarea unui produs dorit pentru altă dată. Astfel îl vom învăţa valoarea banului.
Înv. Valentina POPESCU, grad didactic I, Liceul Teoretic Mihai Eminescu, or. Hînceşti

∗∗∗
Depinde ce înţelegem prin „bani de buzunar”! În DEX (pag. 83, ed. Univers, Bucureşti, 1998) „bani = echivalent general al unor valori”…” ei înşişi o valoare recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Respectînd definiţia, în litera şi spiritul ei, DA, şcolarii, de la vîrste foarte mici, au nevoie de bani de buzunar.
a) În primul rînd pentru că banii dau valoare
şi asigură valoare de schimb. Este foarte important ca micul şcolar, (mă gîndesc şi la cei de clasa I, de la clasa a V-a obligatoriu, la clasa a VIII-a obligatoriu şi necesar) să simtă că are valoare în relaţia cu părinţii lui care au încredere în el, îi pun la dispoziţie nişte bani, lăsîndu-l să socotească, să decidă, să aleagă ce face cu ei;
b) În al doilea rînd, un şcolar cu bani în buzunar se simte între colegii săi „de valoare”/”cu valoare”/poate dovedi că are valoare, nu neapărat în sens negativ, nu neapărat pentru a se da mare. Îmi vine în minte exemplul, relativ frecvent în şcolile noastre, cînd diverse fundaţii, ONG-uri, persoane de contact, de ajutor trec din clasă în clasă şi solicită / strîng fonduri băneşti pentru a ajuta / a pune la dispoziţia / a răspunde la solicitarea unui caz umanitar / medical şi / sau unei situaţii de familie care necesită sprijin material direct. (Astfel de practici au întotdeauna acordul şcolii, acord de principiu, pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-i refuze şi nici să-i verifice pe cei care solicită în acest fel). (Uneori chiar profesorii, mai ales diriginţii, solicită sau se pretează sau sînt în situaţia de a proceda astfel). Vă închipuiţi cum se simte şcolarul / mai ales un şcolar mic, care nu poate / nu are să contribuie?
c) Pe de altă parte, DA, şcolarii, mai ales
şcolarii mici, au nevoie de bani de buzunar pentru că şcoala / educaţia „costă”, costă din ce în ce mai mult în societatea capitalistă, globalizată şi de consum unde învăţătura este un produs de lux şi… pentru elite. La şcoală se strîng bani pentru diverse necesităţi (xerox, consumabile, auxiliare didactice directe, etc.) pe termen scurt, deci fără posibilitatea intervenţiei comitetului de părinţi sau a fondurilor băneşti administrate de aceştia. Banii de buzunar ai şcolarilor mici, dacă sîntem sinceri şi realişti, dacă putem spune adevărul fără să doară, sînt necesari în primul rînd pentru astfel de situaţii. Pentru un şcolar de clasa a IV-a, suma săptămînală medie este de 5 RON.
d) Nu în ultimul rînd, există etape calendaristice, unele prevăzute prin lege sau regulamente interne, cînd se cheltuiesc bani din buzunar pentru fotografii / CD-uri / acte de studii şi documente şcolare… Se înţelege că situaţiile acestea nu intervin de pe o zi pe alta, dar mai mult de jumătate dintre şcolari (mai ales şcolarii mici) uită şi, ca să nu intervină limita de timp, dau din banii de buzunar.
e) Altfel „banii de buzunar” acoperă nevoia
de alimentaţie şi hidratare pe care, la vîrste şcolare mici, cei mai mulţi dintre elevi nu şi-o pot administra singuri, ci prin chioşcul din curtea şcolii în cel mai fericit caz sau cel din stradă şi din staţia de autobuz de cele mai multe ori (DA, banii de buzunar sînt cheltuiţi de şcolari de cele mai multe ori după şcoală). Metafora „bani de buzunar” acoperă o realitate tristă şi total nesănătoasă din familia şi societatea contemporană: părinţii nu au timp suficient să se ocupe şi să insiste pentru masa de dimineaţă, pacheţelul cu gustarea de acasă, un program firesc al meselor şi al alimentaţiei iar copilul / elevul, învăţîndu-se de mic cu gîndul că banii înseamnă valoare şi libertate, va contribui la
accentuarea dezechilibrului părinţi-copii, lăsînd pe seama şcolii controlul, răspunderea, uneori, consecinţele.
f) Pentru mine, banii de buzunar sînt o neputinţă a părinţilor, o nevoie aproape firească a şcolarilor indusă mai mult psihologic, manipulată grosolan la lectorate cu părinţii şi uneori în media şi un abuz faţă de instituţia numită „şcoală” care, datorită banilor de buzunar, este pusă în faţa unor situaţii absurde şi cronofage: elevi care nu au valoare, dar au bani în buzunar, elevi care practică pariuri şi jocuri de noroc în spaţii şcolare, elevi care cumpără şi/sau vînd orice, aproape orice, în şcoală pentru că au bani.
P.S. Aţi băgat de seamă că uniformele şcolare, acolo unde există sau sînt reintroduse, nu au buzunare? Pe de altă parte, vestimentaţia pentru copii şi tineretul şcolar nu întîmplător este prevăzută cu foarte multe buzunare / fermoare / pliuri / fante. Oare unde îşi ţin elevii banii de buzunar?
Înv. Elena DOGARU, grad didactic I (unu)
Colegiul Naţional Mihai Eminescu
or. Buzău, România
money

Vine o zi în care ai mulţi prieteni dintr-odată! Este ziua în care ţinem în mâini aceasta REVISTĂ!

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

MARIANA MARINMARIANA MARIN, CUVÂNT ÎNAINTE, IUNIE, 2009
Leagănul vremii adună multe amintiri, succese, împliniri şi dorinţe! Le facem noi, cei care existăm de dragul visului, de dragul dorului pentru FRUMOS! Ce este acest necunoscut FRUMOS pentru dascăli?! E reveria care, cu siguranţă, devine realitate, dacă pasiunea este egală cu raţiunea, dacă obstacolul este învins cu insistenţă!
Vine o zi în care trebuie să culegem floarea semănată cu mult dor: este un mic examen, este o prezentare, este o lecţie, este un proiect, este o REVISTĂ! Şi aceste file adună dărnicia, pasiunea, nesomnul, fericirea, creativitatea, vocaţia dascălilor!
Vine o zi în care ai mulţi prieteni dintr-odată!
Este ziua în care ţinem în mâini aceasta REVISTĂ!
Vine o zi în care simţi gândurile tale undeva… acasă sau tot acasă… în MAREA FAMILIE A ÎNVĂŢĂTORILOR!
NE DORIM PROSPERAREA ŞI VEŞNICA PRIETENIE! DRUM BUN ÎN LUMEA REVISTEI, ÎN LUMEA SUFLETULUI UNUI DASCĂL!

Mărturisire şi … O nouă revistă

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

Înv. Nina MÎNDRU, grad didactic superior,
Gimnaziul „M. Eminescu”, or. Orhei
nina-mindru
Orice activitate din domeniul învăţămîntului este leac pentru suflet. Cînd am auzit de inaugurarea unei reviste pentru învăţămîntul primar, am simţit dorinţa de a participa şi a contribui cu tehnologii educaţionale moderne.
Entuziasmata Mariana Marin ne-a inspirat cu mare ardoare spre noi urcuşuri în deschiderea filelor revistei de valoare pentru cadrele didactice din învăţămîntul primar. Am simţit în piept o respiraţie mult mai uşoară şi optimismul Dumneaei mă îndemna să fiu mereu în acţiune. Cînd ni se prezentau rubricile revistei, mă gîndeam „Ce comoară se deschide pentru cadrele didactice din învăţămîntul primar!”.
Continuu să trăiesc clipe de revelaţie sufletească pentru învăţătorii ce vor mai avea un suport profesional. Cadrele didactice vor avea posibilitate să-şi valorifice potenţialul intelectual şi creativ, sorbind nectar din revista Învăţătorul modern şi contribuind la îmbunătăţirea ei.
Sper, că noul supliment didactic învăţătorii îl vor cuceri zi de zi, cu mare încredere, noi performanţe în domeniul educaţiei pentru înălţarea calităţii acestuia în învăţămîntul primar.

Cerc. Svetlana NASTAS,
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
SVETLANA NASTAS

O nouă revistă
La întrebarea Ce reprezintă revista… pentru cadrele didactice din Moldova? aş răspunde tot cu o întrebare – Ce este hrana pentru om? Hrana unui învăţător o constituie sursele informaţionale ce-i poate asigura o activitate profesională mulţumitoare. De facto, acesta este scopul fundamental al revistei care-şi propune să acopere o mare parte a necesităţilor informaţionale: în activitatea de predare - învăţare - evaluare; în cadrul orelor de curs, dar şi în cadrul activităţilor extracurriculare.
Nu ne rămîne decît să urăm succes iniţiatorilor, realizatorilor acestui proiect şi să-mi exprim toată încrederea că materialele publicate vor avea un suflu nou şi util.

Idee dintr-o călătorie

Posted in REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

TAMARA CERBUŞCĂ, IUNIE, 2009
Acum cîteva luni, fiind într-o călătorie, deseori mă surprindeam discutînd cu colegele de drumeţie, învăţătoare şi ele, ceea ce ne frămîntă în învăţămîntul primar şi despre bucuriile muncii cu elevii mici… De fapt aceste discuţii apar ori de cîte ori avem ocazia să ne întîlnim. Cam în glumă am ajuns la concluzia că e necesar să ne întîlnim mai des pentru a împărtăşi experienţa acumulată prin schimb de opinii, materiale etc. Rămîsesem doar cu acea concluzie… însă nu pentru mult timp.
Totul are un început. Asemeni unui rîu ce-şi ia începutul dintr-un izvor, vine şi această frumoasă idee de a realiza o revistă pentru noi, învăţătorii din toată ţara. Generatorii acestei incredibile idei sunt Marin Mariana, doctor în pedagogie, lector superior universitar şi Cavcaliuc Valeriu, inginer, master în pedagogie, lector superior universitar. Cine dacă nu ei ştiu care sînt necesităţile învăţătorilor, doar prin instituţia în care activează – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, se perindă atîtea cadre didactice didactice din învăţămîntul primar. Iată aşa a apărut conceptul de creare a revistei Învăţătorul modern, care se cere aşteptată de mulţi învăţători ai treptei primare şi nu numai.
La prima şedinţă a Cercului Republican al Învăţătorilor ne-am adunat mai multe învăţătoare din diferite instituţii de învăţămînt din municipiul Chişinău şi din ţară. Nu ştiam ce ne aşteaptă, însă cuprinşi de curiozitate şi incitaţi de frumosul gînd ne-am grăbit paşii la această primă întîlnire. Gazda Cercului Mariana Marin ne-a adus drept argument următorul mesaj:
Rod al experienţei la catedră, revista ÎNVĂŢĂTORUL MODERN se adresează tuturor celor care doresc să ştie mai mult despre o educaţie modernă, celor care caută răspunsuri şi o lectură agreabilă. Necesitatea de a depăşi limitele de comunicare de la catedră este sesizabilă printre cadrele didactice care depun efort şi suflet în grija comună pentru subiectul educaţiei.
Avem cu toţii convingerea că educaţia în general se va realiza în condiţii mai bune. Ne dorim să ne folosească şi să ne determine să gîndim la ceea ce facem în cadrul procesului educativ, folosind strategii şi tactici adecvate.
Întotdeauna educaţia şi-a conturat întregul ei demers, de la obiective pînă la evaluare, în funcţie de cerinţele societăţii pe care a servit-o. Cantitatea uriaşă de informaţii, această „explozie informaţională”ce a apărut în ultimile decenii este consecinţa schimbărilor ce au loc în societatea contemporană. Această problemă poate fi soluţionată prin acţiuni ce ţin de latura calitativă a procesului didactic. Învăţămîntul de azi implică formarea tinerii generaţii pentru a răspunde cerinţelor viitoare, pentru ca tinerii să se integreze în societate. Pregătirea lor din această perspectivă are serioase implicaţii în formularea obiectivelor operaţionale, în stabilirea conţinuturilor instruirii, în metodologia şi tehnologia utilizată, în formele de organizare a procesului didactic. Avînd în vedere aceste probleme mai sus menţionate, considerăm că prioritare nu sînt informaţiile pe care le pot achiziţiona elevii şi toţi cei supuşi unui proces educaţional, ci capacităţile cu valenţe formative, care să permită individului să facă faţă necesităţilor actuale şi viitoare ale societăţii.
Pot învăţătorii să mai fie o forţă? Se mai poate mîndri meseria de învăţător ca fiind una dintre cele mai nobile meserii? Se poate. Acolo unde există dăruire şi har.
Să nu uităm ca noi sîntem cei dintîi care însoţim ca o călăuză cei dintîi paşi în lumea plină de mister a cărţii. Spre noi se îndreaptă dragostea învăţăceilor, dar şi amintirea noastră va însoţi mereu drumurile fiecăruia.
Chipul învăţătorului rămîne în mintea elevului peste timp. Să fim, deci, pentru generaţiile noastre, o amintire plăcută, să ne deschidem sufletele sincer, fără ocolişuri, şi poate vom redeveni acei dascăli de odinioară, care se adunau cu plăcere la cercuri pedagogice, care faceau din orice întîlnire o sărbătoare. Să nu uităm că ,,omul este un scop şi nu un mijloc!”
Reieşind din scopul şi obiectivele proiectului au fost stabilite şi direcţiile de activitate în vederea realizării revistei. Fiecare membru al Cercului şi-a ales domeniul în care urmează să elaboreze sau să selecteze materiale pentru acea rubrică. Şi ne-am pus pe muncă…
Acum, cînd cărămida de temelie în realizarea revistei e pusă deja, noi, colegiul de redacţie, avem convingerea că dumneavoastră, primii cititori, veţi fi receptivi şi veţi împărtăşi experienţa acumulată şi altora. O revistă bună devine atunci, cînd are cititori interesaţi, cu spirit de iniţiativă şi critică constructivă.

SĂ FII MEREU MODERN, ÎNVĂŢĂTORULE!

Posted in Prezentare Revista, REFLECTII DESPRE REVISTA | No Comments »

Vlad Pâslaru, doctor habilitat în pedagogie,
profesor universitar, şef sector
Educaţie Lingvistică şi Literară, IŞE

Şcoala începe după cei şapte ani de acasă, şi începe cu primul învăţător, acela care ne luminează mereu nu numai copilăria. Întreaga viață ne este străluminată de cel/cea care ne-a îndemnat și ne-a învățat să scoatem vălul de pe cea mai misterioasă şi mai importantă valoare creată de om – citit-scrisul. Învăţînd să citim şi să scriem, învăţăm Omul, învăţăm Viaţa, cunoaştem şi creăm Lumea – pe cea din exteriorul nostru şi pe cea care reprezintă propriul nostru univers intim. Primul învăţător este primul mag, care ne botează întru lumea cea creată prin simboluri, lume care începe să nu se mai termine vreodată, căci omul se înveşnicește deopotrivă prin ceea ce simte şi trăiește ca şi prin incifrarea sinelui în atît de obişnuitele şi misterioasele simboluri care ne dau imaginea reală, materială a cuvintelor. Şi ce este mai misterios decît cuvîntul?! Căci el este Începutul și el este Dumnezeu și prin El vine spre noi și există peren în noi duhul Celui unic şi veșnic!
De aceea primul învățător este mereu cu noi, este mereu modern – atît prin reluarea ciclică la fiecare patru ani a ritualului iniţiatic în universul cuvintelor cît şi prin dăinuirea lui în sufletul nostru de-a lungul vieţii. El ne face să ne menținem copii, şi copilăria nu este doar ”una singură veselă şi nevinovată”, ci şi unica curată, şi unica adevărată din tot ce ni s-a întîmplat vreodată, ea este unica care ştie Adevărul întreg, căci nu se rușinează să-l creeze continuu, şi doar copilăria cunoaște Binele neadumbrit de rău, şi ea este unica care ştie cel mai bine să mărturisească întru Frumosul cel firesc ca şi pentru frumosul cel creat de om, şi doar copilăria este epoca cea mai cu Dreptate a omenirii, căci doar copilăria este plină de Libertate.
În istoria culturii şi învăţămîntului românesc şcoala primară și învățătorul acesteia, cu începere de la Gheorghe Asachi, adică odată cu intrarea noastră în perioada de definitivare a procesului de devenire a naţiunii române, şi pînă azi s-au bucurat de o grijă deosebită grație oamenilor de cultură, care au fertilizat cu aceeași atitudine şi statul, aşa încît în perioada interbelică învățămîntul primar românesc a ajuns să fie cel mai bun din Europa.
Revista Învăţătorul Modern vine să reia tradiţia românească în atitudinea noastră pentru învățămîntul primar deja prin însuși faptul de a fi fost înfiinţată. Inimoşii ei părinți vor fi totdeauna demni de laudă şi respect chiar şi pentru atît, căci nu este nimic mai frumos şi mai plin de omenie decît să pui umărul, mintea şi sufletul la formarea învăţătorului copiilor!

LA MULŢI ANI, ÎNVĂŢĂTORULE MODERN!